Stergar Tradițional 130 x 32 cm
Ștergarul este un produs de artizanat care servește ca podoabă în gospodăriile țărănești din România și din alte țări est-europene. Este de asemenea si un obiect casnic care poate fi folosit pentru ștersul feței, a mâinilor, a veselei etc.
De obicei este confecționat din țesătură de bumbac, dar poate fi și din alt material textil. Are deseori broderii și franjuri. În portul popular femeiesc din România, ștergarele pot face parte din costum.[1] Ștergarele sunt confecționate la războiul de țesut și prezintă modele geografice, florale, animale și tropomorfice. Ștergarele au un important rol ritual în botezuri, nunți sau înmormântări.
Ștergarele pot avea diferite forme, motive și culori, depinzând de regiunea unde sunt fabricate. Roșu este culoarea predominantă.
De obicei este confecționat din țesătură de bumbac, dar poate fi și din alt material textil. Are deseori broderii și franjuri. În portul popular femeiesc din România, ștergarele pot face parte din costum.[1] Ștergarele sunt confecționate la războiul de țesut și prezintă modele geografice, florale, animale și tropomorfice. Ștergarele au un important rol ritual în botezuri, nunți sau înmormântări.
Ștergarele pot avea diferite forme, motive și culori, depinzând de regiunea unde sunt fabricate. Roșu este culoarea predominantă.
Ie Tradițională
Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic[1]. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.
Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta de la Nistru până în zonele vestice ale arealului de răspândire a etniei românești. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel "codri", "șerpeasca", etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii "înfurcați" ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit "cosoi". In Gorj apare tipul de râuri numiți "săbiate"; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.
Dupa ce încrețul și-a pierdut rolul functional, a fost păstrat totuși ca bandă decoartivă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numita "tablă". Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele – în special pentru a îmbogăți încrețul; dar apar și pe altițe câteodată.
Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta de la Nistru până în zonele vestice ale arealului de răspândire a etniei românești. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel "codri", "șerpeasca", etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii "înfurcați" ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit "cosoi". In Gorj apare tipul de râuri numiți "săbiate"; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.
Dupa ce încrețul și-a pierdut rolul functional, a fost păstrat totuși ca bandă decoartivă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numita "tablă". Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele – în special pentru a îmbogăți încrețul; dar apar și pe altițe câteodată.
Cămașă tradițională
Broderia aplicata pe aceasta camasa superba cu mai multe nuante de albastru, pe un fond alb din bumbac, aminteste in continuu de cultura romaneasca, de valorile traditionale. Dar, care camasa traditionala romaneasca nu spune aceeasi poveste? Simbolurile prezente in broderia lucrata, crucea si spirala sunt completate de motive traditionale sub forme geometrice.
Manecile aproape mulate la baza, sunt brodate cu acelasi model prezent pe piept si rever
Manecile aproape mulate la baza, sunt brodate cu acelasi model prezent pe piept si rever
Traista Tradițională
Tesaturile sunt lucrate din lana de oaie, in razboi de tesut orizontal (stative). Spalarea acestora se face cu apa usor calduta 30 - 35 grade si sapun de casa (sau detergent pentru produse din lana).